Te-ntreb, iubite, poate stii... cine sunt eu acu'?!
Tu poţi cu ochii mei privi. Sunt eu? sau eşti chiar tu?
Tu poţi cu gura mea sărutul, să-mi dai ...pe-al tău obraz.
Şi-mi tot grăbeşti iubite pasul..în pasul tău mi-l scalzi.
Te văd la geamul meu umbrit, cu umbra ce mă minte.
Tu eşti de-a pururea iubit; dar dacă-s' eu, iubite?
Şi de pretinzi că braţul meu e-al tău, din umăr smuls eu ţi-l voi da.
Iar dacă zâmbetul ţi-e greu.... dă-mi gura ta, ca să-mi zâmbesc cu ea.
Tu poţi cu ochii mei privi. Sunt eu? sau eşti chiar tu?
Tu poţi cu gura mea sărutul, să-mi dai ...pe-al tău obraz.
Şi-mi tot grăbeşti iubite pasul..în pasul tău mi-l scalzi.
Te văd la geamul meu umbrit, cu umbra ce mă minte.
Tu eşti de-a pururea iubit; dar dacă-s' eu, iubite?
Şi de pretinzi că braţul meu e-al tău, din umăr smuls eu ţi-l voi da.
Iar dacă zâmbetul ţi-e greu.... dă-mi gura ta, ca să-mi zâmbesc cu ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu