Un pic

Ploaie de veacuri cu picuri de ceaţă
Învăluit-ai toamna, caldă gheaţă
Trecut-ai drumuri fără de păreri.
Acum ce îmi ceri? din tot ce-mi oferi?

Ascuns de tine

Prin tremur, deznădejdea de-altădată,
Şi prin fior de lacrimă curată
Se-arată caldă, dulce mângâiere,
În luna nopţii plină de tăcere.

Îngenunchiat în faţa vieţii tale
Rugând de vise triste şi fatale,
O rază-ntr-o minune poate spune
Ce-a răsărit şi ce ascuns apune.

De cauţi, răscolind prin trup de fiară
Tu vei găsi durerea...dulce-amară
s-ar închina în faţa ta şi sfinţii
de vei afla dorinţa spartă-a minţii.

Şi va ploua pe reci poteci de toamnă
Cu-n gând hoinar ce nu sti ce te-ndeamnă
Te poartă-n lumi străine şi păgâne
Când soartă-a sorţii vrea să te îngâne.
Şi crezi că te-ndoieşti de ce te-apasă
Nu laşi ce vezi şi nu vezi ce te lasă
Să semeni lacrimi şi s-aduni durere
Când totu-n jur răsună a tăcere.

Prea multe mâini ţin aspru ....foi de frunze,
Sunt prea uscate, ale gurii buze...
Sunt mii de vorbe ce asteaptă zise
De vrei ruine să clădeşti prin vise.

Eu iţi doresc....

Să poţi s-aduni din mii de ani ..lumină,
Să crezi mereu în clipa ce-o să vină,
Să calci pe urme de noroc
S-aprinzi o lacrimă cu foc,
Să vezi cum plouă în culoare,
Şi dulci să ţi se pară cele-amare,
Iar gânduri reci, de se ascund, străine,
Să se prezinte...numai pentru tine.
De nu ai cheia de la porţi închise,
s-o poţi găsi prin ale tale vise....

Blestemul dragostei

Să vezi în stele chipul meu,
şi gura mea în luna plină
tu să vrei luna s-o săruţi
în noaptea ce-o să vină.