Dor

Mi-e dor să-mi fie dor de-amurguri mohorâte
Să mai străbat o dată cărările bătute,
Să mai măsor cu pasul a vieţii amăgire
Şi să mai picur ploi pe culmi de despărţire.

Mi-e dor de dor de ducă pe străzile pustii,
De sunet de chitară, de glasuri de copii,
De tremurul din piept şi de descurajare,
De flăcări din priviri, de gustul berii amare.

Mi-e dor sa mor …de patimi şi dureri,
Să tremur dulce, aspru , de plăceri,
Să mă descalţ de griji şi să- mă-nalţ,
Să merg cu luna-n pas, ţinându-mă de braţ.

Mi-e dor de ale mele gânduri reci, străine,
Dar cel mai dor îmi este-acum…..de tine.