Halucinaţii

Văd oameni murind în pântec de mamă
Şi aripi de păsări pierdute-n abis,
Un strop de lumină în picuri de vis
Şi-un chip de străin ce-n ape mă cheamă.

Văd stele-ngropate în negru pământ
Şi fire de iarbă crescute din ele,
Genunchii la piept strâng mâinile grele,
Citind de pe pleoape un ultim cuvânt.

Văd pictori în culori transparente pictaţi
Şi grave chitări încălzite de vânt,
Căci curge-n clepsidră întregul pământ,
Iar eu mă zidesc în pereţii crăpaţi.